Octavian Pantiș, trainer, spune că pentru a reuși în carieră mai trebuie să vă faceți plăcut și să nu fiți arogant.

În contextul economic actual, spune Octavian Pantiș, membru în HR Club, managing partner la compania de training TMI România, angajații români apreciază cel mai mult siguranța. El consideră că astăzi salariatul nu mai vrea neapărat un job cu oportunități de dezvoltare, cu plecări peste hotare, ci unul care să-i permită să achite creditul la casă, ratele la leasing și grădinița copilului.

Conturați, vă rog, profilul angajatului român.

Există patru tipuri de angajați: apostol, mercenar, victimă și terorist. Apostolul e cel care crede mult în ce face și îi place foarte mult ce face. Este tipul de angajat care dacă merge seara la o terasă și cineva spune ceva de rău față de compania în care el lucrează, se întoarce și-i spune: "Stai puțin, nu e chiar așa!".

Mercenarul este acela care spune: "Eu știu să fac lucrurile astea și am abilitățile astea, câți bani îmi dați?". Dacă, după un timp, primește altă ofertă mai bună, fară nici un fel de remușcare, spune: "Îmi pare bine că am colaborat, dar eu mă duc în altă parte".

Victima este cel care se plânge că lucrează prea mult, că serviciul este departe de casă, că șefului nu-i pasă de el, că nu-i bună cafeaua de la birou.

Teroristul este cel care a fost cândva victimă. El, dacă are termen-limită marți, trimite materialul miercuri, pe motiv că n-a avut timp sau chef. Când pleacă ultimul de la birou, nu verifică dacă geamurile sunt închise ori luminile stinse. Dimpotrivă. Le lasă aprinse, gândindu-se "are compania bani să plătească". De obicei, teroristul este întâlnit în toate țările lumii.

În România ce fel de angajați sunt întâlniți mai des?

În ultimii ani au fost foarte mulți mercenari, mai ales în sistemul bancar. Sunt cei care s-au tot plimbat dintr-un loc de muncă în altul. Termenul "mercenar" nu este unul rău, negativ. Mercenarul nu este tipul de angajat care-și înșală compania. El doar spune "eu știu să fac asta, cât mă plătiți?". Dacă nu-i convine oferta, pleacă mai departe.

Însă, în vremurile de astăzi s-a cam terminat cu mercenarii, pentru că nu mai au atâtea oferte. Acum este foarte des întâlnit tipul "victimă", care face tot ce i se cere, dar se plânge mult. Apostolul are, în perioada actuala, cea mai sigură poziție. El și mercenarul sunt cei mai buni angajați, își îndeplinesc cel mai bine responsabilitățile. La polul opus se află teroristul.

Care este ultima tendință în privința pachetelor salariale?

Se duc în jos și încep să cadă din beneficii de genul "nice to have": un abonament la fitness, telefon de serviciu plătit integral de către companie. Astăzi, angajatorii nu mai pot oferi, ca în trecut, cafeaua, sucul sau fructele la discreție.

Ei au început să se uite pe lista de cheltuieli și să taie ce nu este esențial. Prioritizează investițiile. Acum se restrâng mult asigurările medicale, bonusurile, abonamentele la telefon, mașinile de serviciu scumpe.

Iar angajații preferă banii, pentru că nu-și pot plăti ratele la bănci cu abonamentele la fitness. Se mulțumesc cu mașini de serviciu mai puțin luxoase, cu abonamente de telefon mai ieftine și preferă să primească 100 de euro în plus la salariu, cu care-și pot plăti mai ușor un leasing la mașina personală.

Foarte mulți români se plâng că stau peste 12 ore pe zi la serviciu. De ce se stă peste program în România?

Există două răspunsuri: unul în sens mai larg și unul "de criză". În multe companii se stă pentru că oamenii nu sunt suficient de pregătiți, pentru că nu au niște discipline de organizare a timpului bine puse la punct. Din acest motiv trainingurile de gestionare a timpului sunt foarte căutate. Un alt motiv pentru care oamenii stăteau peste program și înainte de criza financiară era faptul că afacerile creșteau, ceea ce însemna foarte mult de muncă.

Motivul acesta nu mai există astăzi, pentru că afacerile se restrâng. Există însă situații în care lucrurile pe care le făceau cândva zece angajați, acum le fac doar cinci. Și aici contează foarte mult modul în care este gestionat timpul. Sigur că sunt și motive personale pentru care angajații stau peste program. De exemplu, unii vor să facă impresie bună șefilor, pentru a obține o promovare, alții pentru că preferă să nu plece spre casă pe la 18-19, când traficul este infernal.

S-a schimbat ceva față de anul trecut la angajatul român?

În primul rând în vremurile acestea este esențial să știe că are un loc de muncă pe care să-l aibă și mâine. El trebuie să știe că are un salariu care-i acoperă cheltuielile esențiale - întreținere, rate, astfel încât să aibă un stil de viață decent. Dacă în trecut voia un job unde să se simtă provocat zilnic, să aibă oportunități de dezvoltare sau de călătorie peste hotare, acum spune "bine ar fi să văd lumea, dar mai bine ar fi să pot plăti grădinița copilului, școala, sau rata la mașină, creditul la casă". În momentul actual, angajatul român vrea siguranță.

Care este rețeta succesului în carieră?

Să afli cât de repede poți la ce te pricepi, la ce ești bun și ce faci cu plăcere. Mai sunt oameni care, din păcate, au ajuns la 35-40 de ani și nici până atunci nu și-au găsit locul. În mod normal, pe la 25-28 de ani deja trebuie să știi care sunt lucrurile la care te pricepi.

Totodată, trebuie să fii gata să muncești, să-ți dai seama că nu-ți pică para mălăiață direct în mână. Poți să-ți petreci viața plângându-te că nu ești un copil de bani gata sau poți să te apuci să faci ceva cu tine. Important este să-ți dai seama ce știi să faci bine, că poți să faci 20 de lucruri, dar sa fie două-trei pe care le faci foarte bine, mai bine decât mulți alții, și să nu ai pretenții prea mari de la început. Dacă adopți o atitudine cum era nu demult pe piața bancară, când foarte mulți candidați, la 23 de ani, voiau 1.000 de euro și mașină la scară, nu este în regulă. Astăzi trebuie să fii dispus să muncești, să înveți și să tragi tare.

Și mai trebuie să lași loc de "bună ziua", adică să fii atent la modul în care te comporți. Oamenilor trebuie să le placă să lucreze cu tine. Dacă ești arogant și-i repezi pe toți, va veni vremea în care vei avea tu nevoie de ei și atunci îți vor întoarce spatele.

Și încă ceva: succesul în viață nu înseamnă să ai un coeficient de inteligență mult peste medie, să calculezi din minte 123 x 549 în 15 secunde. Important este să ai relații bune cu ceilalți. Dacă le ai, poate că ești un mic geniu într-un turn de fildeș.

Dumneavoastră ce ați făcut pentru a reuși în carieră?

Îmi place să cred că fiecare dintre cele spuse mai sus. Cel puțin cea cu "trebuie să știi la ce te pricepi". Și cred că am reușit să creez în jurul meu o echipă de oameni cărora le face plăcere să lucreze la TMI.

Octavian Pantiș (articol publicat în România Liberă, 09 martie 2009)