ALTA PARADIGMA: LEADERSHIP = 7 ANI DE-ACASA

As putea spune ca titlul este o afirmatie indrazneata. Poate provoca zambete sau poate fi perceput ca fiind un mesaj agresiv. Spunem noi deseori la cursuri ca daca intrebi separat 1000 de oameni: "Tu ai simtul umorului?" raspunsul primit in aproape 100% din cazuri este: "Evident ca il am!" Numai ca sansele ca toti sa aiba simtul umorului sunt aproape de 0. Exact asa, fiecare manager se percepe pe sine cu toate calitatile de care are nevoie un mare lider. Numai ca realitatea poate arata altfel. 

Imaginea sefului in mintea oamenilor nu arata tocmai la fel cu imaginea lui despre sine. Iar atunci cand aceasta diferenta de imagine este mare, in organizatie pot aparea probleme serioase.

De multe ori la programele de leadership pe care le derulam, in diverse momente ale cursului oamenii intreaba: "Sefii nostri stiu lucrurile astea? Au facut acest curs? Ei de ce nu vin la cursuri? Probabil ca le stiu pe toate! Ce bine le-ar prinde si lor cursul!"

O statistica recenta realizata in U.E. arata ca Romania este Campioana Europeana la stres si la lucrul peste program. Aceste doua situatii sunt generate in organizatie de catre conducere, de cele mai multe ori. In multe organizatii paradigmele sunt de genul: "daca nu stai peste program nu esti un angajat bun! Sau ca trebuie sa executi, nu sa comentezi! Sau ca esti platit sa faci ceea ce ti se cere!" Daca sunt pozitionate corespunzator acestea pot fi realiste, poti obtine devotamentul, loialitatea si energia oamenilor si fara sa-i presezi. Dar din pacate relatiile interumane dintre sefi si angajati, sau chiar dintre colegi sunt, de multe ori, tensionate.

Cui ii face placere sa ramana regulat la serviciu peste program?
Cui ii place sa primesca sarcini care nu intra in aria lui de activitate?
Cui ii place sa i se vorbesca de sus, cu comenzi?
Cui ii place sa i se vorbeasca, intr-o conversatie pe un ton ridicat?
Cui ii place sa nu aiba dreptul la opinie?
Cui ii place sa fie rasverificat?
Cui ii place sa se simta subaltern?
Si lista de intrebari poate continua...

Insa daca aceste situatii apar frecvent intr-o organizatie inseamna ca aceia care conduc organizatia nu au gasit alta forma de cooperare si colaborare cu oamenii, nu au gasit alte metode prin care sa-i determine sa munceasca. Pana la urma agresivitatea verbala si comportamentala este o forma de incompetenta. Multi manageri folosesc in mod inconstient principii cum ar fi : "Cea mai buna aparare este atacul! " , "Pe mine asa m-a facut manager!", "Daca nu-i presezi, nu obtii nimic de la ei!". Acestea ascund, printr-un comportament distant, rece si de multe ori agresiv incompetenta pe linie de relationare. Se cunoaste faptul ca oamenii au performante mari daca lucreaza intr-un mediu in care se simt confortabil, in care zambesc mai des decat sunt incruntati, in care imaginea colegilor sau a sefului creeaza o stare de confort, in care parerea lor conteaza si in care meritele sunt recunoscute si recompensate.

De exemplu un sportiv care are performate este rasplatit cu aplauze, cu medalii, cu recunoastere si apreciere si nu in ultimul rand cu bani. In momentul in care nu mai are performante nu este penalizat. In business daca un om are performante, de multe ori managerii spun: "De-aia e platit!" iar cand nu are performante il penalizeaza. Aici balanta inclina mai mult spre "recompensa negativa". Nu e de mirare aversiunea oamenilor fata de un astfel de mediu de lucru si astfel de conducatori.

Voi spune ca indiferent de pregatirea universitara, de cantitatea de scoli urmate, de mediul din care vine, pentru un lider in business conteaza, in primul rand, sa stie sa se poarte cu oamenii. Daca ne uitam in urma, stim ca parintii si scoala foloseau deseori sintagma: "7 ani de-acasa", care inseamna sa te comporti intr-un fel care iti face cinste, iar celorlalti le face placere sa te vada si sa vorbesca cu si despre tine. Se refera la modul in care stii sa saluti, sa privesti un om, sa-l respecti, sa nu jignesti, sa mananci manierat etc.

Eu stiu ca daca un manager respecta aceste reguli "de bun simt" sansele ca acesta sa fie lider sunt mult mai mari. Oamenii il respecta, il apreciaza si daca istoricul relatiei dintre acesta si angajati este pozitiv, el este urmat in ceea ce face. Pentru ca esenta leadershipului este faptul ca liderul este urmat de oameni in cele mai multe dintre situatii. Leadership inseamna si sa stii sa lauzi un om daca acesta merita, sa transmiti corect un feedback negativ," intre patru ochi", atacand comportamentul nu persoana, sa cunosti lucrurile importante din viata angajatului, sa-ti respecti cuvantul, sa gasesti timp pentru oameni etc.

As comenta faptul ca, cele mai multe articole din presa si literatura despre lideri fac referire la viziune. Sunt de acord cu acestea insa, va invit sa va ganditi la urmatoarea situatie. Sa zicem ca intr-o banca sunt cam 300 de manageri. Daca fiecare are propria viziune, in care directie ar trebui sa mearga organizatia? Spre viziunea cui? Din cauza asta eu cred ca intr-o organizatie e bine sa existe o singura viziune iar liderii (managerii) sa actioneze toti in aceasta directie, sa aiba principii de viata si nu in ultimul rand: "7 ani de-acasa". Daca acest ingredient exista, sansele ca directia sa fie urmata si obiectivul atins sunt maxime.

Dorin Dancu
Articol publicat in "Profesii", Octombrie 2007