Exista "viata de dupa... serviciu"?

Aud foarte des opinia conform careia noi, romanii, nu prea ne "omoram" cu munca. Realitatea pe care eu o cunosc spune exact contrariul: muncim foarte mult si tindem sa ne sacrificam cu totul viata personala. Am intalnit foarte multi oameni care nu stiu nimic altceva in afara de business, care nu reusesc sa-si "incarce bateriile" si nu mai gasesc timp pentru ei insisi.

Sunt mai multe cauze care genereaza aceasta situatie. In primul rand, este o problema legata de paradigmele care ne conduc viata: credinta ca serviciul este mai important decat viata personala este valabila in cazul multor tineri talentati si ambitiosi. Marile companii venite din afara au gasit in Romania un fel de "rai al fortei de munca": nu doar oameni tineri, entuziasti si bine pregatiti, ci si dornici de afirmare, dispusi sa-si sacrifice viata personala pe altarul corporatiei.

Echilibrul pe termen lung intre viata profesionala si cea personala este vital pentru energia de care dispunem. Intr-o abordare de tip "management personal", trebuie sa-ti clarifici ordinea prioritatilor si sa decizi daca slujba iti este scop sau mijloc. Am observat, insa, ca se produce in ultimii ani o miscare de schimbare. Ne aflam in momentul in care depasim faza de acumulare cantitativa (a trebuit in fond sa ardem mai multe etape si sa acoperim in scurt timp un decalaj istoric fata de Occident) si incepem sa vedem si perspectivele pe termen lung. Cei care au acumulat o experienta in mediul de business incep sa-si respecte timpul si sa se orienteze catre lucrurile importante din viata.

Gestionarea defectuoasa a timpului

Dar faptul ca nu mai avem timp pentru noi insine provine si dintr-o proasta gestionare a timpului de lucru. Investim gresit mult timp profesional, nu stim sa ne organizam cum trebuie agenda si "compensam" dezorganizarea prin ramanerea peste program. Sunt foarte multe situatii in care sedintele, de exemplu, sunt scapate de sub control si devin discutii libere, unele intalniri care n-ar trebui sa dureze mai mult de zece minute se desfasoara intr-o ora etc.

Un manager ar trebui sa fie extrem de ingrijorat in momentul in care oamenii sai stau in mod constant peste program. Este un semn al ineficientei, al proastei comunicari si al unei culturi organizationale contra-productive. Ar trebui sa fie un mare semn de intrebare si de neliniste, nu unul de satisfactie, asa cum am vazut, din pacate, in foarte multe situatii. Consecintele "excesului de munca" sunt lipsa de prospetime mentala si de idei, aparitia unor forme accentuate de stres, frustrarile. Se poate ajunge chiar la fenomenul numit "cinism organizational": oameni care, sacrificandu-si viata personala, dezvolta resentimente si ajung sa raspandeasca un climat emotional toxic.

In foarte multe companii, nu este conturata, din pacate, nici un fel de cultura a timpului. Coexista diverse opinii sau credinte despre cum trebuie administrat timpul, iar angajatii tind sa se supuna presiunii mediului. Am intalnit oameni care nu au curajul sa si respecte viata personala datorita unui sentiment de vinovatie indus de organizatie. Cel care pleaca de la serviciu la ora la care se termina programul este privit cu suspiciune de catre ceilalti colegi. O cauza pentru aceste comportamente poate fi regasita si in sistemul organizational institutional, care sadeste credinte contraproductive in mintea tinerilor.

Insa este gresit sa se puna un semn de egalitate intre ramanerea peste program si rezultate. Faptul ca esti vazut la birou la o ora tarzie nu inseamna si ca dai rezultate in ceea ce faci. Desigur, sunt situatii de criza in care statul peste program este inerent. Dar atunci cand situatia se propaga pe termen lung, trebuie rediscutate resursele si sarcinile. Daca intelegi ca este important nu doar pentru tine, ci si pentru organizatie sa-ti echilibrezi planul profesional cu cel personal, sa-ti dedici mai mult timp familiei, prietenilor, hobby-urilor etc., te vei simti mai liber sa faci fata presiunii mediului.

Tehnicile de gestionare a timpului sunt relativ simple. Ele presupun, inainte de orice, sa-ti identifici si negociezi foarte clar obiectivele (cu managerul direct si cu colegii) si, in functie de asta, sa-ti stabilesti prioritatile. Atunci cand iti planifici timpul, trebuie sa te concentrezi numai pe acestea, nu pe detalii sau pe lucruri de rutina. Apoi, trebuie sa stii cum functioneaza randamentul zilnic: sa-ti incepi ziua in forta cu o activitate importanta, sa alternezi munca cu activitatile recreative, sa stii ca la finalul zilei trebuie sa creezi un fel de spatiu mental intre problemele de serviciu si viata personala. Sunt multi oameni care nu reusesc sa se desparta de problemele de serviciu nici dupa program, ceea ce inseamna ratarea timpului personal.

Este, de asemenea, important sa stabilesti anumite protocoluri de comunicare cu colegii si colaboratorii tai directi. Pentru ca o mare parte din pierderea timpului la birou se datoreaza mediului de lucru si a intruziunilor celorlalti. Asta deoarece, pe termen lung, oamenii te trateaza asa cum i-ai invatat sa te trateze. Indiferent de nivelul la care te afli intr-o organizatie, poti sa respecti timpul altora - colegi, sefi, subordonati - doar daca esti suficient de "egoist", in sensul bun, si iti respecti timpul tau personal. Daca nu stii sa faci o delimitare foarte clara intre planul profesional si cel personal este foarte greu sa reusesti in relatia cu ceilalti, sa dobandesti sentimentul de satisfactie si implinire pe care numai o imagine de ansamblu asupra timpului nostru o aduce.

Florin Enache, Senior Consultant, TMI Romania
Articol publicat in revista Cariere - Februarie 2007